Salut ....eu nu ma plang nimanui ca nu am cui, stau si sufar in tacere, de 12 ani sunt imobilizat de la jumatate in jos...si , cat despre disponibilitatea oamenilor sa te ajute, din pacate este 0. In toti acesti ani numai promisiuni din partea oamenilor ca fac ca dreg...nici o fapta facuta nu am vazut din partea tuturor a celor au promis ca ma vor ajuta. Este foarte dezamagitor si trist sa traiesti cu o speranta in suflet asteptand acei oameni ca sa iti intinda o mana pentru a fi ajutat,...dar nu sa intamplat. Si aproape in fiecare zi intalnesc cate o persoana care ma intreaba ce sa intamplat s au daca am nevoie de ceva, insa eu le multumesc si le spun ca nu am nevoie de nimic, incerc cat mai mult sa evit aceste discutii despre ceea ce mi s-a intamplat s-au despre nevoile mele,...m-iam perdut increderea in oameni, nu mai cred in ei nu mai vreau ajutorul lor. Si de multe ori ma gandesc ca in urmatoarea secunda pot fi chiar ei, sau poate fi oricine o victima din orice. Doamne fereste. Detest oamenii care ne ocolesc, avem si noi dreptu la viata avem si noi dreptul de a fi ascultati de cineva, am fi vrut si noi o vorba buna o mangaiere, nu din mila ci din omenie din partea celor care au credinta in Dumnezeu....nici asta nu se intampla, pentru ca oamenii sunt nepasatori, pacat. Tu daca ai fi an locul meu, eu nu te-as ocoli indiferent de situatia in care te-ai afla.
Iuliana
Este perfect adevarat.
Atunci cand ai un handicap si te plangi mereu, lumea evita sa mai stea de vorba cu tine pentru ca le dai o stare de neliniste.
By using our services, you agree that we use cookies and other similar technologies to improve and personalize our content, analyze traffic, provide advertising, anti-spam and anti-malware protection. Read more
Comments
Peniu Romica
Salut ....eu nu ma plang nimanui ca nu am cui, stau si sufar in tacere, de 12 ani sunt imobilizat de la jumatate in jos...si , cat despre disponibilitatea oamenilor sa te ajute, din pacate este 0. In toti acesti ani numai promisiuni din partea oamenilor ca fac ca dreg...nici o fapta facuta nu am vazut din partea tuturor a celor au promis ca ma vor ajuta. Este foarte dezamagitor si trist sa traiesti cu o speranta in suflet asteptand acei oameni ca sa iti intinda o mana pentru a fi ajutat,...dar nu sa intamplat. Si aproape in fiecare zi intalnesc cate o persoana care ma intreaba ce sa intamplat s au daca am nevoie de ceva, insa eu le multumesc si le spun ca nu am nevoie de nimic, incerc cat mai mult sa evit aceste discutii despre ceea ce mi s-a intamplat s-au despre nevoile mele,...m-iam perdut increderea in oameni, nu mai cred in ei nu mai vreau ajutorul lor. Si de multe ori ma gandesc ca in urmatoarea secunda pot fi chiar ei, sau poate fi oricine o victima din orice. Doamne fereste. Detest oamenii care ne ocolesc, avem si noi dreptu la viata avem si noi dreptul de a fi ascultati de cineva, am fi vrut si noi o vorba buna o mangaiere, nu din mila ci din omenie din partea celor care au credinta in Dumnezeu....nici asta nu se intampla, pentru ca oamenii sunt nepasatori, pacat. Tu daca ai fi an locul meu, eu nu te-as ocoli indiferent de situatia in care te-ai afla.
Iuliana
Este perfect adevarat. Atunci cand ai un handicap si te plangi mereu, lumea evita sa mai stea de vorba cu tine pentru ca le dai o stare de neliniste.