Stephen Hawking - despre handicap
Stephen Hawking (74 ani) este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din întreaga lume.
Cercetătorul a devenit celebru pentru aportul pe care l-a adus în domeniul fizicii teoretice, însă şi pentru faptul că reuşit să facă faţă bolii de care suferă, scleroza laterală amiotrofică (amyotrophic lateral sclerosis sau ALS)
Stephen Hawking despre handicap:
Daca suferi de o dizabilitate, cel mai probabil nu e vina ta, dar nici nu trebuie sa dai vina pe restul lumii sau sa te astepti sa ii fie mila de tine.
Orice om trebuie sa aiba o atitudine pozitiva si trebuie sa se plaseze in cea mai buna situatie disponibila pentru el, la un moment dat; daca o persoana sufera de un handicap, asta nu inseamna ca trebuie sa sufere si de un neajuns psihic.
“.....”
Am descoperit ca oamenii, in general, sunt foarte dispusi sa te ajute, dar trebuie sa ii incurajezi, astfel incat sa simta ca eforturile depuse pentru tine sunt justificate; cum poti face acest lucru? Incercand sa fii cel mai bun cu putinta”.
(Handicapped People and Science, Science Digest 92, Nr.9, septembrie 1984).
„Ar fi o pierdere de timp să fiu furios pentru handicapul meu. Omul trebuie să meargă înainte, iar eu nu am făcut-o tocmai rău. Oamenii nu vor avea timp pentru tine dacă tu eşti mereu furios şi te plângi”.
Stephen Hawking
Comentarii
Peniu Romica
Salut ....eu nu ma plang nimanui ca nu am cui, stau si sufar in tacere, de 12 ani sunt imobilizat de la jumatate in jos...si , cat despre disponibilitatea oamenilor sa te ajute, din pacate este 0. In toti acesti ani numai promisiuni din partea oamenilor ca fac ca dreg...nici o fapta facuta nu am vazut din partea tuturor a celor au promis ca ma vor ajuta. Este foarte dezamagitor si trist sa traiesti cu o speranta in suflet asteptand acei oameni ca sa iti intinda o mana pentru a fi ajutat,...dar nu sa intamplat. Si aproape in fiecare zi intalnesc cate o persoana care ma intreaba ce sa intamplat s au daca am nevoie de ceva, insa eu le multumesc si le spun ca nu am nevoie de nimic, incerc cat mai mult sa evit aceste discutii despre ceea ce mi s-a intamplat s-au despre nevoile mele,...m-iam perdut increderea in oameni, nu mai cred in ei nu mai vreau ajutorul lor. Si de multe ori ma gandesc ca in urmatoarea secunda pot fi chiar ei, sau poate fi oricine o victima din orice. Doamne fereste. Detest oamenii care ne ocolesc, avem si noi dreptu la viata avem si noi dreptul de a fi ascultati de cineva, am fi vrut si noi o vorba buna o mangaiere, nu din mila ci din omenie din partea celor care au credinta in Dumnezeu....nici asta nu se intampla, pentru ca oamenii sunt nepasatori, pacat. Tu daca ai fi an locul meu, eu nu te-as ocoli indiferent de situatia in care te-ai afla.
Iuliana
Este perfect adevarat. Atunci cand ai un handicap si te plangi mereu, lumea evita sa mai stea de vorba cu tine pentru ca le dai o stare de neliniste.