Pentru multi oameni este ceva normal, pentru mine este un vis

Ma numesc Luminita Smau, am 33 de ani iar în urma erorilor medicale am ajuns sa depind de un carut.

Diagnosticile mele sunt multe si va voi enumera cateva: tetrapareza spastica din naștere, mai apoi în clasa patra poliomielita pe partea stânga, la 27 de ani sa declanșat epilepsia, boala avand-o de la naștere, mai apoi osteoporoza, coxactroza si spondiloza.

Am avut și zece operații sperând ca va fi bine, am mers o perioada și uneori mai am puterea sa mai deplasez greoi alteori deloc, stand la pat.

In ciuda a tuturor acestor factori veniți în viata nu ma împiedicat sa joc tenis de masa.

De muncit am putut cândva sa o fac, si acum mi-ar face placere să-mi mai îmi pot ocupa timpul având activități care mi-ar prinde bine, dar dezamăgirea vine foarte repede din cauza epilepsiei și a vieții nedrepte pe care am avut-o și nu contenesc sa o pot opri.

Imi doresc sa pot evada din scaunul cu rotile, sa fac sport, sa am copii, sa ma plimb, sa ajut oameni la suferinta. Pentru multi oameni este ceva normal, pentru mine este un vis.

Mulțumesc ca a-ți avut timp să-mi citiți povestea!

Dumnezeu sa va aiba in paza!

Cu stima și respect:

Luminita